Studii de laborator - hemangioame

Hemangioame

Nu exista studii de laborator universal acceptate pentru diagnosticul si tratamentul hemangioamelor infantile. S-au raportat studii care amintesc de VEGF (serum vascular endothelial growth factor), urinary beta-fibroblast growth factor, MMPs (matrix metalloproteinases) si makerilor de proliferare si diferentiere a hemangiomului. Folosirea GLUT-1 (glucose transporter 1) este utila pentru evaluarea indepartarii tesutului in timpul biopsiei sau exciziei.

RMN este metoda imagistica care ne informeaza asupra locatiei si extinderii hemangioamelor cutanate si extracutanate. De asemenea face diferentierea intre leziunile vasculare  (malformatii arteriovenoase) si hemangioame.

Hemangioame

Ecografia (si Doppler) este utila pentru diferentierea hemangioamelor de alte structuri profunde dermice sau subcutanate, cum ar fi chisturile sau nodulii limfatici. Este din pacate limitata in evaluarea marimii si extinderii acestora. In diagnosticul diferential al hemangioamelor fata de alte tesuturi, se poate aprecia si densitatea vaselor per cm2 (>5).

Radiografia este rar folosita, insa poate fi utila in evaluarea hemangioamelor care comprima caile aeriene.

Biopsia se indica atunci cand examinarea clinica si istoricul nu certifica diagnosticul. Ea face diferenta intre un hemangiom atipic sau neobisnuit de o alta leziune vasculara. Examenul histologic ne aduce informatii si asupra etapei de evolutie a hemangiomului.

In diagnosticul diferential al hemangioamelor se folosesc uneori si markerii imunohistochimici, cum ar fi: GLUT-1, merosin, Fc-gamma-RII, antigenele Lewis Y.